ger 1
nu ai ce să mai înţelegi din lipsa muştelor de pe faţa de masă
firimiturile culese şi ele cu grijă într-o aşteptare miloasă
şi te umpli cu bunătate şi îţi par toate fireşti înnebunitor de fireşti
deasupra, feţele oamenilor care gândesc bine toţi sunt kantişti din naştere
te plimbi de la unul la altul într-o mişcare revelatorie cauţi raspuns
ai un pat imens gol cu miros de detergent şi de şampon pe perne
ai visat azinoapte că te fute cineva fără glas. oamenii sunt muţi în ultimul timp
prin găurile pereţior intră fum şi lumină de vară.
ai mâncat sarmale făcute de mama şi gustul lor ţi-a rămas în cerul gurii toată noaptea
pe aici umblă şoarecii liberi. au ochii foarte mici cât boabele de mac căzute de pe covrigi
şi mai e ceva, foarte foarte rece şi cred că dacă m-aş opri m-ar strânge în braţe.
