despre ceilalţi oricât am vorbi nu aflăm nimic
numai pojghiţa de gheaţă se topeşte
din ea ies aburi şi fire de praf
şi noi inhalăm tot face bine la sinuzită
face bine la creier la măduvă
din oase sugem ce mai rămâne
câteva gloanţe câteva picături de apă
şi devine totul curat ca după cutremur
stăm în cerc mâinile prinse de mâini
dansăm toată noaptea şi toată ziua
suntem departe de rusia toţi
încercăm ruleta încercăm votka
facem sex facem pace
rusia ne strânge în braţe ne ţine la sân
şi noi sugem cuminţi cu dinţi de lapte
sugem cald
mici ajustări ale direcţiei mici interfaţe
anotimpuri mai calde mai apăsate
nopţi mai negre mai obosite
e mult praf în românia mi-a zis şeful cel mare al plantaţiei
nu putem face nimic aici e praf intră în imprimantă
imprimanta e scumpă salariile sunt mari în comparaţie cu ceilalţi
despre ceilalţi vorbeam tot timpul
ei lasă capete în jos miraţi de ce sunt subiectul nostru
de ce sunt în mijlocul nostru absenţi
nu i-am răspuns aveam praf între dinţi şi în nări mă sufocam
am lăsat capul în jos
se aşterne zăpadă în timp ce vorbeşte zăpada acoperă praful
mă ridic şi încep să fac bulgări tot mai rotunzi
şeful cel mare se face tot mai rotund
tot mai mare într-o zi o să explodeze o să facă big bang
patul de întotdeauna prea mic sau prea mare
fumul din capătul ţigării
toate lucrurile despre care ţi-e greu să vorbeşti
o adunătură de oameni
un bâlci din care trebuie să ieşi cu picioarele curate
dar nu-i chiar aşa mai avem minute pe cartelă
mai putem povesti despre viaţă când stăm întinşi
cu mâinile lipite
şi dragostea se trimite prin sms
lucrurile stau de-a curmezişul
în toate direcţiile sunt semnele care te îndrumă îţi dictează firesc pe unde trebuie să calci
un fel de jocuri care se termină şi se câştigă alte jocuri
toate sunt o predestinare toate sunt o prefacere
până când din noi nu mai rămâne nimic
aproape că nu mai e loc
în camera asta pereţii sunt stinşi
aici nu se mai face dragoste nu se mai vorbeşte despre nimic
şi nu e tăcere nici măcar
aerul rece
patul şi o lumină galbenă care intră prin fereastra închisă
nu ştiu de ce locul ăsta e mort
am să intru cu grijă
de parcă încă s-ar mai găsi cineva înăuntru
de parcă e o sticlă de apă din care a băut cineva
şi setea e o natură a omului
ştiu asta din dimineţile în care mă trezeam cu sentimentul ăla uscat şi voiam să beau
orice cu orice preţ
dimineţile alea te iubeam însă şi rămâneam să ne futem şi setea devenea tot mai adâncă
intram în tine cu degetele cu limba te înghiţeam şi simţeam cum curge toată apa din mine
erai o nevoie ciudată care înlocuia toate nevoile şi m-am gândit că asta trebuie să fie
altceva n-avea cum să se mai întâmple
aproape că nu mai aveam gânduri doar o sete uriaşă
în fiecare dimineaţă
în camera asta ziua nu mai intră niciodată
stă într-un obscur de parcă cineva e încă acolo
cineva încă simte o sete…
am luat o gură de aer aseară
rece, din frigider
destul de plăcut dealtfel mirosea a pepene roşu
a salată de vinete
mi-am luat pisica în braţe
ea ar fi trebuit să moară acum vreo trei luni
dar am îndopat-o cu penicilină şi vitamina C
a scăpat
nu ştiu cum a trecut noaptea
probabil am adormit
n-am visat decât spre dimineaţă un uliu
îmi ciugulea din pisică
acum trei luni
mi-am luat bicicletă roşie
o ţineam în curte lângă piersicul uscat
în fiecare seara îmi doream să mă plimb cel puţin cinci kilometri să pedalez cu viteză
oboseala însă mă prindea imediat ce intram pe poartă
îmi plăcea să privesc bicicleta şi visez că pedalează singură în timp ce eu stau pe şea ca un aladin pe covorul fermecat
cei patruzeci de hoţi mi-au furat bicicleta rosie azi
habar nu am ce o sa visez în seara asta
dacă mă ciupesc ţânţarii nu sunt răzbunator
îi dau gonesc doar şi îmi acopăr părţile goale
sunt o fire blândă
atât de blândă încât muştele stau să le mângâi pe aripi
e natura mea să nu mă prind în resentimente
câinii se gudură lânga picioarele mele
guguştiucii îmi mănâncă din palme
ce să mai, sunt unul din cei mai paşnici oameni pe care îi cunosc
cu toate astea doar rar
foarte rar
pritenii mă invită la masă
se anulează brusc anumite nevoi despre care ştiai că sunt acolo
închise prinse bine de margini
legănările simple răsucirile şi toate eschivele faţă de firele de praf pe care le respiri
e bine că ştergerea există
un burete gigant peste frânturi de memorie cât să poţi să râzi
noaptea mai ales noaptea când n-ar mai fi nimic de spus
e bine că încă uitarea se plimbă liberă printre oameni şi cere
timp
mult timp
felul în care strângem ceea ce trebuie păstrat legăturile făcute lejer
şi cuvintele simple extrem de calde
şoptite atunci când te astepţi mai puţin
şi nimeni nu ar trebui să ştie
locul în care aşezăm toate astea
grija cu care acoperim semnele
ceva devine uman încât aproape mi-e teamă de lipsa reacţiilor
dacă răsăritul vine prea devreme
să beau apă
după fiecare sărut apă şi probabil o bere
neapărat rece
şi apa şi berea şi despre sărut nimic
suntem oameni mari şi ne cumpărăm jucării
avioane şi trenuri macarale înalte. cucerim
ne aşezăm în case cu ferestrele mari
dormim în case ne futem în case
noi ne ţinem de mână ne plimbăm pe străzi
respirăm aşa cu mâinile prinse una de alta
poate ne-am îndrăgostit de imaginea asta
un scurt circuit o bandă adezivă şi reparăm
alergarea nu oboseşte
zdruncină doar legăturile din oase
aici e un loc strâmt te strecori până se răreşte aerul
căldura din degete până şi unghiile ard şi te ating
de la cea mai mare distanţă
târăsc după mine o pătură
umezeala şi frigul
sau patru pereţi
n-ar avea importanţă paşii făcuţi înapoi
drumul spre casă e întodeauna altul
ne-am pus ochelarii de soare ne-am aşezat la umbră
aşteptăm să înceapă ceva aşteptăm să se facă seară
la capătul patului
gura ta o să-mi mângâie părul
Recent Comments